Primul raport internațional privind sistematizarea

La 19 aprilie 1989, la Washington DC, capitala Statelor Unite ale Americii, s-a prezentat primul raport științific internațional privind sistematizarea urbană și rurală pe care o practica regimul comunist din România începând cu 1977. Autorul lucrării a fost Dinu C. Giurescu, care emigrase în Statele Unite în urmă cu un an.
Academicianul Giurescu a avut amabilitatea să ne prezinte istoria acestui raport, care făcea parte din acțiunile de protest ale emigrației românești față de mutilarea arhitecturii tradiționale. Domnia sa își începuse demersurile încă din 1980, pe când se afla în țară, ca reacție la publicarea intențiilor lui Nicolae Ceaușescu de a demola clădirile istorice din Capitală. Împreună cu alți șase colegi, printre care Răzvan Teodorescu și academicianul Dionisie Pippidi, a întocmit mai multe petiții către Comitetul Central în acest sens, fără a reuși să-i sensibilizeze pe responsabilii sistematizării.
Ajuns în Statele Unite în primăvara anului 1988, Dinu C. Giurescu a decis să prezinte lumii libere campania de demolări a obiectivelor istorice. A găsit imediat suport la două importante aosciații americane – Kress Foundation și The World Monuments Fund. La propunerea reprezentanților acestor ONG-uri, s-a angajat ca în câteva luni să întocmească un raport științific, bine documentat – cu note de subsol și toate criteriile unei lucrări de specialitate – despre ceea ce se întâmpla în România.
La plecarea din țară, academicianul Giurescu lăsase Ambasadei SUA la București petițiile sale către autorități, neputând să le scoată prin vamă, deoarece ar fi fost considerate „materiale denigratoare“ și confiscate. La solicitarea sa, diplomații americani din România i-au trimis prin curier diplomatic textele, care au stat la baza întocmirii raportului. Alte surse de informare au fost o serie de articole în favoarea arhitecturii tradiționale, apărute în anii ’70 și ’80 în revistele „Arhitectura“, „Monumente istorice“ și în „Revista Muzeelor“. Toate acestea le-a regăsit la biblioteca publică din New York, apoi la Columbia University, unde și-a făcut un permis special la Institutul de Istorie a Artei. Faza finală a documentării a realizat-o la Biblioteca Congresului, Dinu C. Giurescu locuind timp de o lună la niște prieteni ai săi din Washington. În bibliotecile americane a găsit și Buletinul Oficial al României, de unde a extras toată legislația care a stat la baza proiectului sistematizării.
Academicianul Giurescu își amintește astăzi că raportul internațional privind distrugerea arhitecturii tradiționale a fost prima lucrare pe care a redactat-o în limba engleză, lucru deloc facil pentru un istoric care scrisese toată viața în limba natală. I-a rugat pe membrii familiei să-i corecteze textul, în măsura în care aceștia stăpâneau limba, având în cedere că emigraseră în același timp cu el. Odată cu prima carte scrisă în America, a cunoscut și ritmul de lucru de peste ocean – termenul e termen! Din partea fundațiilor care comandaseră raportul nu a primit decât vreo două telefoane, în care responsabilii acestora se interesau în ce stadiu se afla cu redactarea. „Acolo nimeni nu sta după tine, că poate o să-ți onorezi angajamentele“, rememorează Dinu C. Giurescu. Și s-a ținut de cuvânt. La jumătatea lunii septembrie 1988 a predat manuscrisul, care în proporție de 80% a rămas neschimbat. Editorii au mai lucrat pe text în sensul stilizării limbii și i-au cerut autorului ca pentru localitățile din Transilvania cu populație mixtă să menționeze și toponimele maghiare sau germane.
Din toamnă a început o nouă etapă a raportului – tipărirea. În primul rând se angajase că va asigura ilustrația volumului, cu fotografii pe care le făcuse începând cu 1985 în cartierele demolate din București și din alte orașe ale țării. Ca și petițiile de protest amintite anterior, pozele cu pricina le încredințase Ambasadei americane din România, atât varianta pe hârtie, cât și negativele. Când a cerut să-i fie aduse în SUA, i s-a transmis că negativele se pierduseră, având la dispoziție numai pozitivele. Acestea au fost multiplicate într-un atelier de specialitate din New York. Dinu C. Giurescu își amintește că s-au uitat ciudat americanii la pozele lui alb-negru, ei fiind obișnuiți de zeci de ani cu fotografiile color!
Atât în perioada redactării, cât și după predarea manuscrisului, raportul despre sistematizarea în România a fost puternic susținut de presa americană. Fundațiile care l-au comandat și-au pus în mișcare relațiile din mass-media, iar cercetarea academicianului Giurescu a fost anunțată publicului atât prin revistele de specialitate – „Preservation News“, cât și în cotidienele de largă circulație – „Wall Street Journal“. El a acordat interviuri publicațiilor amintite, care au fost ilustrate cu fotografii din arhiva personală cu clădirile distruse în București și în alte orașe.
Despre prezentarea oficială a raportului, Dinu C. Giurescu își amintește: „Cartea a fost lansată în Washington DC, la binecunoscuta fundație Smisonian Institution, adică nu oriunde, la Oficiul de relații internaționale din Capitala SUA. Era la ora prânzului, în ziua de 19 aprilie 1989. Au venit circa 70 de persoane, specialiști în conservare, în restaurare, în politica momumentelor, în relații internaționale. Au luat loc la mese și eu le-am vorbi timp de o jumătate de oră, a mai vorbit și una din președintele fundațiilor care au sponsorizat, după care au urmat întrebări. Într-o oră și un sfert s-a terminat toată povestea. Au și proiectat niște imagini din această carte. A fost Vocea Americii de față, prin Andrei Brezeanu, care a înregistrat totul. Andrei Brezeanu pe urmă m-a chemat să avem o discuție în particular și bineînțeles să înregistrăm în limba română întreaga expunere, pe care a difuzat-o în trei părți către România.
A doua lansare a avut loc la New York, pe 26 aprilie, de asemenea într-un club extrem de select – Century Club –, care este chiar în mijlocul Manhattan-ului. Aici a vorbit o președintă a fundației care mă poftise, directorul Muzeului Metropolitan de Artă, un fost ambasador al SUA în România, apoi am luat eu cuvântul, precum și Allen Kassof, conducăorul Asociației de schimburi academice și culturale cu țările din blocul comunist“.
Fundațiile care au susținut raportul i-au recomandat lui Dinu C. Giurescu să-i trimită un exemplar și prințului Charles al Marii Britanii, având în vedere activitățile lui în protejarea arhitecturii tradiționale. A expediat volumul unui viceconte, apropiat al prințului, iar după un timp a primit răspunsul lui Charles, care-i mulțumea pentru efortul depus în prezentarea distrugerilor din România și își exprima regretele că nu putea face mai mult pentru stoparea acestor acțiuni.
Pe tot parcursul anului 1989, cartea despre sistematizarea României scrisă de academicianul Giurescu a fost în atenția presei americane. A fost intervievat de posturile de radio din New York și Seatle, recenzii ale lucrării au apărut în mai multe ziare cotidiene sau de profil. În august 1989 a fost invitat chiar în studioul CNN, în cadrul emisiunii International News. A vorbit despre distrugerea arhitecturii tradiționale din România, precum și despre regimul autoritar al lui Nicolae Ceaușescu.

Scînteia (Jurnalul României – Acum 20 de ani)
Supliment Jurnalul Național
17 aprilie 2009