Am intalnit in Republica Moldova tineri care se simt cetaţeni ai lumii mai mult decat moldoveni. Dar am cunoscut şi oameni in varsta, visatori care lupta pentru fiecare litera latina, pentru fiecare simbol care vorbeşte despre romanism.

In Republica Moldova nu s-a organizat inca un concurs “Mari Moldoveni”, insa aproape sigur finala s-ar da intre Ştefan cel Mare şi Alexe Mateevici. De ce Mateevici? Pentru ca autorul “Limbii noastre” se bucura de mare cinste printre moldovenii de la est de Prut şi datorita faptului ca in perioada sovietica era studiat in şcoli mai mult decat alţi autori, pentru ca avusese legaturi cu Rusia. Facuse seminarul teologic la Odessa, iar dupa intoarcerea la Chişinau iniţiase legaturi cu oamenii de cultura ruşi din reşedinţa Basarabiei ţariste.
MUZEUL MATEEVICI. In satul Zaim din Raionul Cauşeni, in aceeaşi cladire in care a copilarit Alexe Mateevici, funcţioneaza “Casa-muzeu Alexe Mateevici”, condusa de profesorul Ion Gaina. El se numara printre iniţiatorii muzeului: “Am venit aici in 1984 ca profesor de limba moldoveneasca. Atunci, lumea in sat nici nu vorbea despre Mateevici. Caţiva intelectuali ştiau ca a trait aici. A trebuit sa fac un teatru poetic ca sa readuc opera lui Mateevici in conştiinţa localnicilor.” Opera lui Mateevici se cunoştea intr-un volumaş foarte mic, in care erau adunate poeziile permise, pentru ca aveau un mesaj social. E vorba de “Eu cant” (“Eu cant pe-acei ce-n jug şi chin / Pe-a lor spinare ţara ţin,/ Cari in robie şi necaz/ Voinici, puternici au ramas!”) sau “Ţaranii”. Şi “Limba noastra” era cunoscuta, dar unele strofe erau omise, deoarece faceau referire la raul Nistru ca graniţa a romanitaţii: “Puteam face şi noi cat ne permitea ideologia!”. Din 1984, cand a debutat teatrul poetic, profesorul Gaina a muncit continuu la proiectul realizarii unui muzeu, timp de patru ani. “Nu aveam cum sa spunem ca doream sa facem o instituţie dedicata marelui poet, aşa ca am propus autoritaţilor locale sa infiinţam un muzeu istorico-etnografic al localitaţii, in care am pus diferite compartimente: istoria de lupta şi de munca a satului, un colţ de etnografia patriei sovietice. Am instalat şi un mic compartiment Mateevici – pe un perete au fost aranjate şi cateva imagini cu poetul.” Era primul pas. Astfel casa a putut fi restaurata. “Norocul nostru a fost ca Gorbaciov a iniţiat Perestroika, putand vorbi deschis despre un vestigiu dedicat lui Mateevici. Nu a fost uşor nici atunci. Cand s-a inaugurat muzeul, la 26 martie 1988 (ziua de naştere a poetului), tot scenariul era controlat de Comitetul Raional de Partid. Am prins curaj, iar la finele sarbatorii am cerut sa ridicam şi un monument. Asta era o fapta de eroism atunci, sa spui ca vei ridica şi un monument. La inceput am pus o piatra in faţa casei, apoi, in 1989, s-a ridicat statuia care este aici şi astazi.”
IMPOTRIVA “MAŞINII” SOVIETICE. La caţiva kilometri de Zaim, la Cauşeni, am stat de vorba cu Valeriu Ostaş, directorul Casei Limbii Romane (CLR). “Ca inspector de legislaţie lingvistica in Direcţia de invaţamant i-am constrans pe directorii ruşi din şcoli şi licee sa semneze ca susţin ideea inaugurarii acestei instituţii”, povesteşte Ostaş. El spune ca scopul organizaţiei nonguvernamentale pe care o conduce este “promovarea valorilor romanismului”, iar obiectivul ei de viitor este sa militeze pentru “unirea cu ţara şi neamul din care facem parte”. In Cauşeni, Casa Limbii Romane s-a deschis la 31 august 2001 şi a beneficiat de ajutorul Prefecturii şi al Consiliului Raional. Şi Primaria ii ajuta, de exemplu, le plateşte telefonul. In schimb, are uneori mici pretenţii. “Ar fi vrut sa sarbatoreasca ziua de 9 mai aici, la CLR, dar m-am opus. Noi fiecare centimetru din conştiinţa oamenilor de aici il caştigam cu mari sacrificii. Cum sa facem festivitate de ziua eroilor sovietici? Va spun, maşina securitaţii sovitice inca nu este oprita in Basarabia.”
INFRaŢIRI. In Raionul Cauşeni, vorbitorii de limba romana reprezinta 75% din populaţie. Dintre aceştia, frecventeaza acest ONG 25%. Ostaş spune ca exista “mulţi romani basarabeni care sunt buni patrioţi, dar nu cunosc istoria romanilor”. Pentru ei spera sa iniţieze un curs cu sprijinul Ambasadei Romane. Aceeaşi ambasada a ajutat la dotarea bibliotecii de care dispune Casa. “Eu nu fac o distincţie intre instituţiile romaneşti din Basarabia şi cele din ţara. Sunt oameni conştienţi ca noi aparţinem Romaniei”, crede el.
Domnul Ostaş organizeaza şi excursii cu elevi in diverse oraşe din Romania. El crede ca decat o acţiune ca “Podul de flori” este mai eficient ca instituţii similare din Republica Moldova şi din Romania sa se infraţeasca: “In anii renaşterii naţionale, cand s-a produs «Podul de flori», totul a fost un sentimentalism gol”. Prin concursul CLR s-a infraţit Primaria Cauşeni cu Primaria Flamanzi; de asemenea, CLR se afla in relaţii foarte bune cu Asociaţia “Pro Basarabia şi Bucovina” de la Constanţa, de la care a primit donaţii de carte.
ŢEL SPIRITUAL. Domnul Ostaş e un visator şi admite el insuşi acest lucru: “Acum caţiva ani vorbisem cu un neam care era plecat la munca in Spania sa imi gaseasca şi mie acolo ceva de lucru, dar cand m-a sunat el, eu tocmai primisem vestea ca deschidem şi aici Casa Limbii Romane, dupa Chişinau şi Ungheni, aşa ca am lasat balta Spania. Acolo ar fi urmat sa lucrez in construcţii”. Salariul lui de profesor de limba romana este mic, iar la CLR activeaza “pe baza de entuziasm”. Lipsa lui de pragmatism merge şi mai departe. La acest ONG s-au organizat la un moment dat cursuri de limba romana pentru alolingvi, adica ruşi, ucraineni, gagauzi. Valeriu Ostaş a decis insa sa nu mai ţina aceste cursuri: “Am abandonat, pentru ca am observat un scop personal, şi nu unul comun, ce ţine de integrarea in societate. Am vazut ca pe cei care veneau ii interesa sa-şi deschida afaceri peste Prut şi sa-şi ia cetaţenia romana, nu-i interesa un ţel spiritual. Le-am spus ca nu pot sa susţin atare intenţii şi de aceea trebuie sa depuna singuri efortul, mai ales ca inca din clasa a cincea toţi au posibilitatea sa inveţe limba romana la şcoala”.

CU VOIE DE LA GORBACIOV
“Norocul nostru a fost ca Gorbaciov a iniţiat Perestroika, putand vorbi deschis depre un vestigiu dedicat lui Mateevici, la Zaim. Nu a fost uşor nici atunci. Cand s-a inaugurat muzeul, la 26 martie 1988 (ziua de naştere a poetului),tot scenariul era controlat de Comitetul Raional de Partid”
Ion Gaina,professor

“ALTAR CULTURAL”
Anual, in perioada 16-30 martie, in Republica Moldova se desfaşoara “Zilele Naţionale Mateevici”. Cele mai importante manifestaţii se organizeaza la Zaim, unde au loc concursuri literare şi conferinţe ştiinţifice. Deseori participa şi oameni de cultura din Romania, in special de la Iaşi. Profesorul Ion Gaina a amenajat la Zaim un fel de “altar cultural”, unde a adus pamant de la locurile de veci ale marilor scriitori ai literaturii romane: Alexe Mateevici, Mihai Eminescu, George Calinescu, Mihail Sadoveanu, George Coşbuc, Ion Creanga, Marin Preda, Ion Luca Caragiale, Zaharia Stancu, Nichita Stanescu. De cate ori are ocazia, Ion Gaina aprinde lumanari in amintirea acestor scriitori, dorind sa ţina vie flacara romanismului intr-o ţara in care conducatorii actuali susţin ca poporul pe care-l guverneaza este “moldovenesc”.

Irina Munteanu
Ilarion Tiu

Jurnalul Național
17 iulie 2007


© Ilarion Țiu. Acest text este protejat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor. Reproducerea integrală sau parțială fără menționarea sursei este interzisă. Autorul nu își asumă nici o răspundere legală sau publică în cazul în care textele sale sunt preluate ori utilizate în scopul unor interpretări care încalcă legislația în vigoare, diversitatea sau democrația.