Aromânii, o minoritate ignorată în Albania

La sfârșitul anului 1989, Albania se afla sub presiunea schimbărilor din spațiul comunist european, ca și România. Jurnaliștii occidentali scriau despre cele două țări că erau ultimele bastioane conservatoare, care refuzau orice fel de reformă.
La Tirana, regimul lui Ramiz Alia continua linia stalinistă impusă de Enver Hoxha.
După moartea acestuia din urmă, în aprilie 1985, albanezii speraseră la o relaxare a sistemului, însă nu fusese cazul. Printre nemulțumiții de regimul comunist erau și aromânii din Albania, a căror drepturi erau inexistente. De fapt, Guvernul de la Tirana nu recunoștea nici o minoritate națională.
Vangjel Shundi, în prezent președinte al Asociației Culturale “Aromânii din Albania”, își amintește că în perioada regimului comunist aromânii apropape că-și pierduseră identitatea. Nu aveau dreptul la școli în limba lor, nu puteau înființa asociații culturale, nu aveau posibilitatea să ia contact cu România.
Limba se păstra în familie, copiii învățând-o din discuțiile între părinți, bunici, unchi etc. Deoarece nu aveau acces la manuale, o învățau cu greșeli sau într-o formă arhaică. Cu timpul au pătruns în limba aromână o serie de termeni din albaneză, care îngreunează comunicarea cu aromânii din celelalte zone balcanice sau România. Studii în România nu făceau decât copiii de nomenclaturiști. Însă majoritatea erau albanezi, așa că nu a putut apărea o “generație” de aromâni educați în universitățile românești, care ar fi putut iniția o mișcare pentru revendicarea drepturilor acestei minorități.
Vangjel Shundi își amintește că regimul nu-i persecuta pe aromâni pe criterii etnice, însă prin interzicerea folosirii limbii materne în spațiul public s-a încercat “topirea” minorității în majoritatea albaneză. Puteau să-și vorbească limba pe stradă, nu-i aresta nimeni, însă ceilalți albanezi îi priveau cu ostilitate.
Dintre membrii comunității, câțiva, nu în număr mare, au ajuns în cercurile puterii comuniste, fiind membri în Biroul Politic. În 1989, ministru al Apărării era un aromân, Prokop Mura, instalat în funcție de Enver Hoxha. Era de profesie economist. Hoxha la instalat în această funcție, deoarece îi era fidel și pentru că a dorit să pună un civil în post, întrucât urmărea slăbirea puterii militarilor în stat. Nici Prokop Mura, dar nici alți aromâni care au ajuns în fruntea statului n-au contribuit la acordarea unor drepturi pentru conaționali, considerându-se albanezi “puri”.

Scînteia (Jurnalul României – Acum 20 de ani)
Supliment Jurnalul Național
11 decembrie 2009