“Moromeții”, ultimul succes al cinematografiei comuniste

Printre puținele modalități de distracție ale românilor în februarie 1989 se numărau filmele la cinematograf. Atunci când prindeau unul bun! “Moromeții” lui Marin Preda, în regia lui Stere Gulea, părea “artă de disidență”, căci personajele nu vorbeau despre “ei”.
“Facerea” peliculei n-a fost un de­mers facil, rememorează re­gi­zorul Stere Gulea. Ideea unui film după romanul lui Marin Preda i-a ve­nit în anul 1984, când a întocmit un pro­iect de scenariu. La acea vreme, pu­ținii regizori erau liber-profesi­o­niști.
Dacă aveau “comenzi”, adică dacă producțiile erau acceptate de Mi­nisterul Culturii, o duceau foarte bine. Dacă nu, trebuiau să se reprofileze, făcând regie la televiziune. Inițial, Stere Gulea n-a fost așa de no­ro­cos. A de­pus scenariul la Cultură, fiind ulterior chemat de ministrul de re­sort, Ion-Traian ªtefănescu, pentru “ne­­go­cieri”. Demnitarul i-a transmis că este interesant proiectul său. Ar fi “bine” să facă întâi un film despre re­alizările socialismului, până se vor găsi fonduri pentru “Moromeții”. I-a pro­mis că “se va lupta” pentru proiectul său. Stere Gulea a refuzat filmul propagandistic, pierzându-și spe­ranțele că va putea ecraniza roma­nul lui Marin Preda. Norocul său a fost schimbarea lui Ion-Traian ªtefănescu. Noul titular al postului a aprobat sce­na­riul, ur­mând ca filmul să fie turnat sub egida Studioului Cinematografic Bu­curești (care, de fapt, era la Buftea). Pe atunci, ministrul Culturii era ceea ce numim astăzi “ordonator de credi­te”.
Filmul “Moromeții” a avut un buget generos, de circa 5 milioane de lei, își amintește Stere Gulea. Pe atunci, va­loarea unui bloc cu 50 de apartamente! A umblat mult până să gă­sească o locație corespunzătoare. Do­rea să fie cât mai asemănătoarea satu­lui descris de Preda. S-a oprit undeva în apropierea satului natal al scrii­to­rului, în județul Teleorman. Era o uliță ne­locuită, pe care a amenajat-o conform viziunii sale regizorale. Condiții de filmare nu prea erau – actorii mân­cau pe unde puteau, nu era catering, ca la filmările de astăzi. Nici rulote cu cabine proprii nu aveau, costu­mându-se prin boscheți sau în autobuze. Filmările au durat aproximativ cinci luni, incluzând aici pauzele pentru repetiții și amenajări necesare.
Încă din timpul realizării pro­duc­ției, “Moromeții” a avut parte de ne­plă­ceri. Angajații Ministerului Culturii care gra­vitau în jurul filmărilor s-au speriat de scenariul peliculei, care conținea unele aspecte contrare ideologiei.
În primul rând, lui Stere Gulea i s-a re­proșat condiția mizeră a țăranului român ce reieșea din film. Romanul lui Preda fusese scris în 1955, când regimul accepta o literatură cu țărani ținuți în “bezna” lipsei de învățătură de către exploatarea moșierimii. Însă în anii ’80, propaganda mergea pe li­nia eroilor luminați revoluționari care mobilizaseră dintotdeauna masele. Mai era și chestiunea național-comunismului lui Ceaușescu: toate “hibele” istoriei românilor, chiar “acoperindu-i” pe “burghezo-moșieri”, trebuiau ascunse!
Nu numai mizeria țăranului ex­pu­să în scenele filmului a ne­mul­țumit partidul. Discuțiile din “Poiana lui Iocan” despre liberali, țărăniști, le­gio­nari nu mai erau pe placul unei is­torii cum ajunsese istoria națională în Ro­mânia comunistă. Tinerii urmau să afle că existase odată plura­lism și… nu era bine!
În al treilea rând, lui Stere Gulea i s-au reproșat “taclalele” țăranilor des­pre regele Carol al II-lea și familia lui: “Âla micu”, maică-sa, lotul său… Nu cumva a vrut să strecoare o “șopârlă” despre “ăla micu” al lui Ceaușescu? Obiecții de dome­niul absurdului, căci Marin Preda, când își scrisese romanul, nu-l cunoștea pe Ceaușescu.
Din cauza unor astfel de “pro­bleme”, filmul a apărut pe ecrane abia la ani după finalizare. În 1985 fusese gata, dar abia în septembrie 1987 a fost lansat. Stere Gulea își aduce aminte că deseori era chemat la vizionări cu responsabilii Ministerului Culturii, ai Secției Propagandă a Comitetului Central etc. Inclusiv ideologii-șefi (Petru Enache, Dumitru Popescu) erau degringoladă. Părerile lor fluctuau de la o vizionare la alta – uneori era un film foarte bun, ce prezenta imaginea reală a țăranului român în anii ’30, alteori Stere Gulea era pus la zid pentru “chestiunile-problemă” ale peliculei. Dintre “sabotorii” “Mo­ro­me­ților” s-a remarcat scriitorul Titus Popovici, care reclamase în mai multe rânduri filmul la “partid”. Astfel că demnitarii Ministerului Culturii știau despre “Moromeții” că era “cu probleme” înainte de a viziona pelicula. Stere Gulea afirmă că demersurile lui Popovici la “cei de sus” se legau de o adversitate personală pe care o avusese cu Marin Preda.
În astfel de condiții, Stere Gulea își luase gândul că “Moromeții” va ajunge vreodată în cinematografe. Filmul îl terminase în 1985, onorariul încasat, în valoare de 50.000 de lei, se cam epuizase și el. Până când, brusc, în aprilie 1987, responsabilii Ministerului Culturii l-au anunțat că în toamnă va avea loc lansarea oficială. Regizorul nu-și poate explica ce s-a întâmplat “la nivel înalt”, cum au fost rezolvate toate “chestiunile-problemă”. Pentru că n-a tăiat nimic din el, deși anterior primise liste cu cadrele ce ar fi trebuit scoase, în opinia cenzorilor.
Stere Gulea, împreună cu actorii “Moromeților”, a străbătut toată țara pentru a lansa filmul. A avut mare succes la spectatori, care aveau ocazia să vadă un film bun, pe lângă “bazaconiile” servite de propagandă.

Scînteia (Jurnalul României – Acum 20 de ani)
Supliment Jurnalul Național
17 februarie 2009