A murit generalul Nicolae Pleşiţă

Ieri, 28 septembrie 2009, a încetat din viaţă fostul general de Securitate Nicolae Plăşiţă, la vârsta de 80 de ani. Era internat de circa trei luni într-un sanatoriu aparţinând Serviciului Român de Informaţii, cauza decesului fiind o comoţie cerebrală. Acesta va fi înmormântat mâine, 30 septembrie 2009, ora 11, în localitatea Curtea de Argeş, alături de soţia sa.

Nicolae Pleşiţă a fost o personalitate controversată după 1989, afirmând cu diverse ocazii că a participat la reprimarea rezistenţei din munţi şi l-a bătut pe disidentul Paul Goma.
S-a născut la 16 aprilie 1929, în localitatea Curtea de Argeş, înscriindu-se în Partidul Comunist Român la 18 ani (decembrie 1947). Era muncitor la Fabrica de cherestea “Moroieni” din localitatea natală şi preşedinte al sindicatului forestierilor. Fiind cotat ca un tânăr “de perspectivă” a fost transferat în mai 1948 la organizaţia judeţeană a Uniunii Tineretului Comunist Argeş. Făcându-se remarcat şi acolo a intrat în atenţia activiştilor Securităţii, care l-au recrutat în 1948 şi l-au transferat lucrător operativ cu grad de plutonier la Direcţia Regională de Securitate Piteşti.
Începând cu 1951 a intrat în rândurile conducătorilor de rang înalt ai Securităţii, ocupând următoarele funcţii:
şef secţie şi şef serviciu la Regionala de Securitate Arad şi Vâlcea (1951-1952);
şef secţie la Regionala de Securitate Piteşti (1952-1953); şef servicu la Direcţia Cadre a Ministerului de Interne (1953-1956); locţiitor şef serviciu la Direcţia Regionalei de Securitate Piteşti (1956-1961);
şef al Direcţiei Regionale de Securitate şi membru supleant al Biroului Comitetului Regional de Partid Cluj (30 decembrie 1961-19 aprilie 1967);
şef al Direcţiei Securitate şi Gardă a Ministerului de Interne (19 aprilie 1967-27 noiembrie 1972);
şef al Direcţiei I din Direcţia Generală de Informaţii Interne (din 27 noiembrie 1972);
şef al Serviciului de asigurare materială şi financiară al Inspectoratului judeţean de Securitate Ilfov (1972-decembrie 1973);
locţiitorul şefului Direcţiei I din cadrul Ministerului de Interne (decembrie 1973-martie 1974); secretar general în Ministerul de Interne (până în noiembrie 1975);
prim-adjunct al ministrului (8 noiembrie 1975-4 octombrie 1978) şi adjunct al ministrului de Interne (25 aprilie 1980-26 noiembrie 1984); general-locotenet de Securitate (9 mai 1977);
comandantul Şcolii militare de ofiţeri activi a Ministerului de Interne (din septembrie 1978);
şef al Centrului de Informaţii Externe (22 aprilie 1980-26 noiembrie 1984);
comandantul Şcolii de perfecţionare a cadrelor de rezervă din Ministerul de Interne (26 noiembrie 1985-22 decembrie 1989);
membru supleant al Biroului Comitetului Judeţean de Partid Cluj şi membru în Biroul organzaţiei de bază al Comitetului de Partid pe Ministerul de Interne.
A absolvit Universitatea Serală de Marxism-Leninism, a făcut un Curs de specializare de un an în Uniunea Sovietică (1958) şi a fost licenţiat al Facultăţii de Istorie a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj (1968).
Pentru “meritele” sale în reprimarea rezistenţei anticomuniste din munţi a primit în 1958 ordinul “Steaua Republicii Populare Române”. A mai fost implicat şi în anchetarea cunoscutului disident Paul Goma, dar şi în reprimarea minerilor care au participat la greva din Valea Jiului din 1977 (împreună cu generalul Emil Macri).
După 1989, procurorii militari au deschis un dosar pe numele lui Nicolae Pleşiţă pentru complicitate la atentatul din 21 februarie 1981 de la postul de radio Europa Libera din Munchen, pus la cale de celebrul terorist Carlos Şacalul. Ancheta a fost întreruptă în 2000 că către instanţa militară, fiind reluată în 2004 de un tribunal civil. În martie 2009, Nicolae Pleşiţă a fost declarat nevinovat în acest dosar.

Publicat în Jurnalul Național, 29 septembrie 2009